Keratoconus

Keratoconusul este o afecțiune degenerativă a ochiului, manifestându-se prin deformarea și subțierea corneei în mod progresiv. Aspectul reprezentativ al acestei afecțiuni este cel în formă de con.

Printre factorii determinanți ai keratoconusului se remarcă: factorii genetici, factorii de mediu, cum ar fi radiațiile UV, factorii endocrine și cei imunologici.

Keratoconusul se manifestă în adolescență persoanelor afectate, atunci când se oprește procesul de creștere, fiind favorizat de o serie de acțiuni precum frecatul ochilor, expunerea la razele UV sau purtarea lentilelor de contact pentru o perioadă îndelungată.

Printre semnele bolii în stadiu incipient se regăsește pruritul (mâncărimi ale ochiului) și desigur, scăderea acuității vizuale (deseori apariția astigmatismului miopic).

Pe lângă afectarea vederii, există și alte simptome specifice keratoconusului, precum: disconfort la lumină puternică (fotofobia), halourile pe timp de noapte, multiplicarea imaginii unui obiect.

Așadar, dacă specialistul constată modificări bruște de dioptrii în cazul unui pacient tânăr diagnosticat cu astigmatism miopic sau astigmatism neregulat, se recomandă investigarea suplimentară cu ajutorul aparaturii de specialitate (topografie corneana, microscopie speculara etc.).

Boala poate fi progresivă sau stabilizată și în funcție de acest aspect, specialistul va decide tratamentul pe care îl recomandă pacientului. O caracteristică a acestei boli este că după ce pacientul atinge vârsta de 35-40 ani, keratoconusul stagnează – devine keratoconus stabilizat.

Tipuri de tratament pentru keratoconus

Keratoconusul nu se poate trata, însă există mai multe soluții care pot susține stagnarea evoluției și corecția acuității vizuale.

Lentile de contact dure – purtarea lentilelor de contact dure îmbunătățește semnificativ vederea pacientului, comparativ cu lentilele aeriene (ochelari). Lentilele de contact dure fac parte din categoria lentilelor durabile, cu termen de valabilitate de până la 1 an și care presupun o perioadă de adaptabilitate mai îndelungată.

Crosslinking cu riboflavina – intervenție chirurgicală privind creșterea rezistenței corneei prin inserarea de colagen în structura acesteia. S-a demonstrat că această procedură contribuie semnificativ la stagnarea evoluției bolii, având implicații minim invazive.

Implantul de inele intracorneene – intervenție chirugicală prin care se poate modifica raza de curbura a corneei, dar care implică și complicații precum migrarea inelelor intracorneene.

Transplantul de cornee – intervenție chirurgicală necesară doar atunci când restul soluțiilor n-au dat rezultate, sau atunci cand boala se află într-un stadiu destul de avansat.